Pana acum patru ani, nu mi-a spus nimeni „La multi ani” de Florii. Practic, am pierdut 22 de ani de cadouri!
Tati zice ca, oricum, ziua mea este in fiecare zi, cu toate ca nu mi-a adus zilnic un cadou. 😒
Desi imi ofera flori de cate ori merg acasa, iar asta inseamna foarte, foarte des. Oarecum, cred ca este scuzat. Dar tot ii voi citi articolul!
Cand eram la gradinita, imi parea foarte banal „Andreea” si ii rugam pe colegi sa imi spuna „Liliana”. In ultimii ani, a devenit un fel de personal branding sa ma semnez cu numele complet peste tot.
Cum am primit prima urare?
Imi place sa cred ca a fost un semn divin ca sa nu-mi mai ignor prenumele. Altfel de ce as fi primit urarea de la un preot?!
Dupa slujba de Florii, a urat „La multi ani” sarbatoritilor zilei si ne-a mentionat pe cei care eram prezenti. Si inainte sa te intrebi de ce ne stia prenumele, o sa iti s̶p̶u̶n̶ scriu ca fiecare sarbatoare din viata mea am petrecut-o acasa, la tara. Comuna mica, oameni putini, toti rude cu toti.
Revenind la urare, stii meme-urile acelea cu „Who, me?”?
Fix asa eram si eu! Dar pentru ca avem un preot dragut, am povestit putin dupa slujba si m-a facut sa-mi scot mai mult in fata al doilea prenume. In ocazii diferite. Mi-a spus ca „Liliana” poate fi prilej de sarbatoare si de Florii si de Constantin si Elena. Cea din urma fiind o alta sarbatoare la care am ratat cadourile. 😒
Liliana vine de la liliac, desi am auzit ulterior si varianta cum ca ar veni de la englezescul „Lily”, care inseamna crin.
Apropo de semnificatia numelui, am dat peste articolul asta si mi se pare ca ma descrie perfect! Am ramas chiar surprinsa ca 4 este numarul norocos mentionat acolo, acesta fiind si numarul meu norocos, dupa 22-ul de suflet, ziua nasterii.
Cum am sarbatorit prima data?
Am ajuns acasa, mi-l amintesc si acum pe tati, lucra la tractor. Imi amintesc mai tare fata lui deloc impresionata de descoperirea mea. Mi-a zis „La multi ani” dupa ce a stat vreo jumatate de ora sa inteleaga de unde si pana unde am ajuns eu la concluzia ca este ziua mea. In fine, ultima fraza se poate traduce in „L-am batut la cap sa imi zica la multi ani, omul lucra, mi-a urat ca sa tac”.
Mami a fost ceva mai receptiva. Oricum facuse prajituri, s-a folosit de ele ca sa ma serbeze.
De atunci, am adaugat Floriile pe lista zilelor mele. „Constantin si Elena” nu a primit cei 3 de DA incat sa fie acolo. 😔
De la descoperire si pana in prezent...
Cumva, de atunci, am inceput sa vad multi oameni cu acest prenume, care se sarbatoresc de Florii. Cred ca se sarbatoreau si inainte, dar nu ii observam eu. Mi-am extins bula.
Au inceput sa imi ureze si mie si sa imi dea tag in poze cu flori.
Dupa 3 ani, am primit si primul cadou
Si nu, nu era de la mami si de la tati, ci de la Georgiana, cea mai buna prietena a mea. Am primit un soi de purcel de plus, camuflat in dragon. Eu sper sa nu aiba vreo semnificatie, nu a vrut sa imi explice.
Tot anul trecut, am primit flori si dulciuri de la colegii de birou. Abia atunci a devenit oficial ziua mea. Inca nu este la acelasi nivel de sarbatoare cu Sf. Andrei, dar lucrez la asta.
Sunt curioasa daca mai sunt persoane in situatia mea, voi va sarbatoriti sau nu ziua de nume astazi?
Las poza asta aici ca sa se consemneze ca imi placeau florile de cand eram mica.